Cum să respectăm, fără frustrare și fără vinovăție, ordonanța care ne cere ca, în aceste zile, să nu mergem la biserică?

Isus ne-a arătat destul de clar, care trebuie să fie relația dintre Biserică și stat. Când fariseii l-au cerut să spună dacă trebuie să plătească bir, El i-a întrebat: ”Al cui este chipul acesta în inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului. Iar Isus a zis: Dați Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Marcu 12-16,17). Deci, a fi în slujba lui Dumnezeu nu înseamnă a încălca legile statului.

Cele mai multe dintre minunile Lui Isus au fost săvârșite în locurile cele mai lumești (locul unei nunți, casa unui vameș, locul de pescuit…) nu într-un templu consacrat. Cu toate acestea Mântuitorul spune despre oameni: ”Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume” (Ioan 17-16).

Pe de o parte, noi suntem în lume și asumăm această realitate pe care Dumnezeu a lăsat-o să fie, pe de altă parte, trebuie să fim acea parte a sufletului nostru care nu este din lume și care este templul Său.

Păstrând pe orizontală legătura noastră cu lumea și fiind, pe verticală (prin curățirea de cele lumești) sălașul lui Dumnezeu, ducem (spre bucuria învierii) crucea acestor zile. Avem credința că niciodată mila Sa nu ne-a dat mai mult decât am putut duce. Suntem Biserica în sufletele noastre, având nădejdea că va veni vremea când vom putea merge la biserică.

Paște binecuvântat!