Copiii nu se nasc fericiţi, dar pot deveni.
Studiile despre dezvoltarea copilului și cum acesta să crească fericit, afirmă că fericirea nu se transmite copiilor de către parinti, dar poate fi învățată. Cadouri, dulciuri sau alte lucruri materiale oferite, îl pot bucura momentan pe copil, dar nu garantează fericirea de durată. De cele mai multe ori comportamrentul părintelui sau lucrurile spuse din suflet, sunt mai valoroase decat sfaturile specialistilor.
Deci care sunt principalele strategii pozitive de educație parentală:
1. Ai grija să crească într-un mediu unde este înconjurat de iubire, linişte şi grijă.
Cel mai important lucru este felul in care copilul se simte atunci când este alături de părinţi. Daca acesta se simte speriat de unul dintre părinţi sau daca nu se simte iubit suficient acesta va integra în structura sa psihica acel model de iubire şi de siguranţa şi va considera că aşa este normal.Asigură deci acasă un mediu cat mai sănătos si mai echilibrat fără agresivitate fizica, verbala sau abuzuri.
2. Copilul este mult mai important decât munca.
Copilul simte nevoia de a sta lângă el, să fii prezent, să te joci, să interacţionezi, să-i răspunzi la întrebări, sa-l asculţi. Copilul simte nevoia contactului, a atingerilor deci îndeplineşte-i aceste nevoi. Copilul trebuie să simtă că este mult mai important decât munca ta.
3. Fii model de comportament pentru copilul tău.
În general copii fac ce văd nu ce li se spune. Vrei un copil altruist – fii altruist. Vrei un copil fericit – fii fericit şi nu uita, zâmbeşte cat mai des.
4. Lasă copilul să simtă cât de fericit eşti să-l vezi.
Lasă-ţi copilul să vadă bucuria din ochii tai, zâmbetul tău, căldura ta. Întâmpina-l cu căldura când vine acasă sau când te duci sa-l iei de la grădiniţa/şcoală. Cel mai mult pe aceasta lume, copiii îşi iubesc părinţii. Întoarce-i aceasta iubire şi lasă-l să vadă asta.
5. Lasă copilul sa impună şi el câteva reguli.
Nu trebuie să faci pe şeful tot timpul. Poţi lăsa copilul să ia câteva decizii de unul singur, sa facă propriile reguli în anumite privinţe. Copiii se simt bine când au credinţa că deţin si ei controlul. Îl poţi lăsa să facă nişte reguli in ceea ce priveşte curăţenia în camera sau alte sarcini domestice (daca este mai mare). Copilul este mult mai doritor să accepte şi să urmeze regulile care nu sunt impuse cu stricteţe de Şef.